Aseara am vrut sa punem cortul aproape de o plaja frumoasa, dar podul era in reparatie si circulatia inchisa vreo 3 ore, asa ca am reconfigurat traseul si am ales campingul Moskenes, asta fiind si punctul final din Insulele Lofoten. De departe a fost cel mai scump camping, vreo 60 euro am platit. In camping , ziceai ca se revarsase torentul cu turisti, campere, rulote, corturi cat vezi cu ochii. Cu greu am reusit sa strecuram si cortul nostru printre multitudinea de corturi. Ora 23:00, lumina afara, am terminat de pus cortul, si ne bagam la somn. Asa ca pe cand unii motaiau, unii mai pierdeau vremea pe telefon, din vecinatate, cineva lanseaza doua gaze, cu pauza intre. Bea sare ca arsa si pune intrebarea: poate intra mirosul la noi in cort? Am linistit copilul, si ne-am culcat. N-am dormit prea bine, Dimineata devreme cinveva lanseaza 3 torpile. Mi-am imaginat ca daca nu ar fi suflat vantul, cortul nostru ar fi putut fi zguduit la fel de suflul torpilelor. Cineva dintr-un cort mai la vale a raspus cu un gaz mai stins, fara suflu parca. Apoi s-au pornit sforaiturile, si, in cele din urma, s-a trezit toata lumea, a inceput harmalaia, furnicar si alta nimic. Corturile se adunau frenetic, in scurt timp s-a golit considerabil, de te intrebai, unde s-au grabit? Am aflat raspunsul mai tarziu. Trebuia sa trecem cu bacul spre Bode, acesta erau cu orar: 7.00, 11.00, 14.45, 20.30 și 23.45. Am ales sa trecem cu cel de 14.45. Am fost la imbarcare cu 2 ore inainte. Se pare ca nu a fost suficient, ca n-am incaput pe bac, asa ca am ramas sa asteptam urmatoarea imbarcare, de la 20.30. Îmbarcarea asta se făcea prin rânduri paralele, numerotate. Te așezai in șir indian, până se completa rândul, apoi mașinile se așezau pe randul urmator. Asta cumva era și ordinea de sosire in port. Aveau și rânduri de astea care plăteau gras și intrau primii. Problema e că dacă erai prins într-un rand de asta, nu prea aveai cum sa te razgandesti, că nu aveai pe unde ieși, decât dacă erai prima sau ultima mașina din rand.Si a început așteptarea. Înghesuite printre mașini, au apărut scaune și măsuțe pliante. Unii chiar s-au pus pe gătit la primus: omlete, cafele, carnati prajiti, fiecare ce mai avea prin straiță. Parca erau la Festivalul StreetFood. La noi senzatia era că straița era goală, așa că am mers cu Bea până la primul supermarket, 6 km dus-intors.
Azi in mare parte am stat in portul din Moskenes, asteptand imbarcarea. Aici se grabea lumea, sa prinda loc pe bac. In concluzie, socoteala de acasă diferă de cea din târg.